Kapushon feat. Alina Stoianov – A nimanui

Kapushon feat. Alina Stoianov cu piesa A nimanui

Versuri:

Am intalnit-o intamplator la vama la Ucraina
Statea intr-un colt unde era stinsa lumina
Era cu fusta rupta, fata supta
De parca era dupa multe secole de lupta
Eu cam timid, ea cam rusinoasa
Am intrebat-o: Tu traiesti pe aici sau te duci acasa?
O zis, ea casa nu are,da-a avut odata,
Avea familie mare, fericita si bogata.
S-o intreb mai multe, zic nu prea are rost
Poate are femeia tragedie si nu-i chiar frumos
Da ce sa intamplat ca orice om eram curios
Scot o tigara, o servesc pe ea, ne dam putin la dos
Am simtit ca o cunosc de undeva de parca-mi era sora
Astfel de sentiment simteam prima oara
A zis ca si ea ma stie, defapt ma tine minte
De cand eram micut, ea tanara si fericita
Am privit atent la fata ei, avea aatatea riduri
Picioarele pline cu vanatai aranjate-n randuri
Era desculta desi era Decembrie
Ea sa invatat cu frigul ca n-are nici gaz nici lemne
Are o sora mai mare vecina ar vrea sa o ajute
Sa traiasca impreuna da nu prea poate
Si nici ea nu poate, la ea pur si simplu sa se mute
Ca ele de tinere de altii au fost despartite

Cu fusta rupta, fata supta
De parca era dupa multe secole de lupta
Obrajii ei cu atatea riduri
Picioarele pline cu vanatai aranjate-n randuri

Cu fusta rupta cu fata supta
De parca era dupa mii de secole de lupta
Obrajii mei cu atatea riduri
Picioarele pline cu vanatai aranjate-n randuri

A avut de tot trei soti asa ia fost sortit
Primul avea costum albastru tot de el croit
Al doilea cu spranceana galbena ca graul dimineata
Si ultimul cu cravata rosie, rosu vinovat la fata
Desi e batrana are zeci de petitori
Si toti promit, promit, promit soare si flori
Da ea nu poate sa mai creada
Ea este si mama si copii ei cer un tata fara viza europeana
Am stat un timp tacuti nu stiam ce s-o intreb
Ma miram de frumusetea ei si nu-mi venea sa cred
Ca ea poate fi nefericita, nu puteam sa inteleg
Ninge ea ghemuita plange, incet plange
Ii zic te rog ma ierti nici nu am bagat in seama
Noi tot vorbim da nici nu stiu cum te cheama
Uite eu is de-a lu’ Cretu din orasul Leova

Da eu-s a nimanui si ma numesc Moldova.

Cu fusta rupta, fata supta
De parca era dupa multe secole de lupta
Obrajii ei cu atatea riduri
Picioarele pline cu vanatai aranjate-n randuri

Cu fusta rupta cu fata supta
De parca era dupa mii de secole de lupta
Obrajii mei cu atatea riduri
Picioarele pline cu vanatai aranjate-n randuri